Performanta de izolare termica a tamplariei din PVC se cuantifica prin coeficientul de transfer termic al acesteia – notat U. Valoarea acestuia se obtine de obicei prin calcul si este, in principiu, o medie ponderata a coeficientilor de transfer termic ai tuturor elementelor constitutive ale tabloului de tamplarie respectiv (in principal profile PVC armate si vitraj termoizolant). Suprafata vitrata reprezinta – in majoritatea cazurilor – intre 70 si 80% din suprafata unui tablou de tamplarie normal, rezultand din aceasta importanta decisiva a calitatii vitrajului pentru obtinerea unei izolatii termice cat mai bune. Acesta este motivul pentru care a devenit deja standard realizarea vitrajelor termoizolante cu sticla “low-E” si umplute cu gaz inert, cu grosimea pachetului de 24 mm. Pasul urmator il reprezinta realizarea vitrajelor termoizolante cu trei foi de sticla (doua foi “low-E”) si umplute cu gaz inert, cu grosimi de pana la 40 mm – care face obligatorie utilizarea unor profile din PVC cu latime mai mare (70 mm).
Latimea mai mare a profilelor din PVC permite realizarea mai multor camere de izolare in interiorul acestora – fara a micsora dimensiunile camerei de armare, prezentand si avantajul acoperirii mai sigure a zonei cu izoterme apropiate de zero grade Celsius la montaj – micsorand astfel si pierderile termice prin zidarie. Trebuie retinut ca relatia intre numarul camerelor de izolare si valoarea coeficientului de transfer termic nu este liniara. Tot aici trebuie mentionat ca tipul si forma garniturilor de etansare sunt foarte importante pentru otinerea unei bune performante de izolare termica.
Si feroneria folosita este importanta pentru performanta de izolare termica a unei anume ferestre – in special tipul constructiv al balamalei inferioare si forma placutelor de blocare.